duminică, 12 septembrie 1999

Septembrie 1999 - Catarare in Cheile Bicazului si Hasmas


Plec pe la Andrei Catargiu in Iasi iar aici fac cunostinta cu viitoarea lui sotie, Paula. Plec cu el dimineata in cheile Bicazului la catarare. Andrei era in forma lui maxima (nu stiu daca a mai atins nivelul ala vreodata) iar eu aveam o sete de catarare deosebita. Ajungem la Lacu Rosu si imediat pornim spre peretele Suhardului Mic si cum "Centralul" il mai facusem ochim "Gentiana" (4B). Urc cap de coarda si regrupez undeva mai jos decat ar fi fost normal. Andrei se misca bine si repede. In lungimea a doua e un scoc cu marginele slefuite care cere o pozitionare corecta de la inceput. Ma trag intr-o cordelina putreda si imi pun intrebarea daca secundul va trece din prima. Aud niste injuraturi dar pana la urma trece si Andrei. Urcam concomitent si asigurati pana la creasta si admiram relaxati privelistea spre Lacu Rosu. Coboram la Raza Soarelui si ne angajam la traseele de pe faleza. Aici dam de Vlad Condratov si Florian Mastacan. Facem Ioana, dar in lungimea a doua, la un pas "jump" cu mana stanga, din cauza ca Vlad facea rapel printre corzile noastre iar Andrei slabise coarda, fac o spectaculoasa cadere. Un pic m-am speriat pentru ca nu ma asteptam sa cad asa mult. Revin in traseu si trec pasul cu pricina. Rapelul de sus la traseul "Ioana" nu mi s-a parut niciodata sigur. "Scapam" si de data asta asa ca propunem la baieti sa mergem la o bere. Florian zice ca nu poate dar dupa 10 min. ii vedem ca intra la crasma. Noi ne instalam cortul in voie si megem la o bere la cabana Bucur.
A doua zi coboram in chei pana la confluenta cu Bicajelul si cautam in peretele imens din fata nostra intrarea intr-un traseu de 4A, existent in ghidul "Trasee Alpine in Carpati" - Walter Kargel. Am intuit fisura care urca oblic dar cand am inceput sa catar dupa primul cui nu mai gaseam nimic. De-acum ma duc tot in sus la liber pana la un copacel la care asigur. Vine si Andrei pana pe platforma care trebuie sa fie prima regrupare. Ar fi trebuit sa intru in dreapta pe un horn dar cuiul la cere trebuie sa asigur e batut doar pe jumate si e mancat de rugina. Pun o bucla pe el si fac primul pas. Locurile par neatinse de cataratori de ani buni iar iarba a invadat fisura. Cea mai buna solutie e sa renuntam asa ca prgatim rapelul la bradutul din regrupare care se indoaie amenintator sub greutate noastra. Rasuflam usurati si mergem sa cataram prin zone mai umblate. Chiar din asfalt catar "Papaligalul" 6+ mai pierdem timpul cu niste traversee pe la baza peretilor in zona "Surplomba de la Gatu Iadului" pana ce obosim si plecam spre Piatra Neamt. Aici luam decizia sa ne despartim. Eu vroiam sa catar la poligonul de la Valeni si sa plec mai repede acasa sa-mi caut de lucru, iar Andrei vroia sa mearga in Ceahlau apoi dorea sa-l cunoasca pe parintele Iustin de la Petru Voda. Am simtit despartirea asta ca pe ceva mai mult decat o simpla decizie a fiecaruia sa mearga pe unde vrea. Parca fiecare ne decideam atunci un drum mai lung, un drum al vietii.
Deci eu raman in Piatra si merg la spital sa ma intalnesc cu Ovidiu Moldovan. El era de garda asa ca dorm la spital iar dimineata sunt preluat de Gigi Curelariu sa mergem la catarat. Il las pe el sa se dea in petec, iar apoi din cateva incercari reusesc sa fac cam tot ce a facut el plus un pas tehnic in plus. Ne intoarcem in oras, servim o bere si plec acasa spre Botosani cu gandul sa-mi caut de lucru.

Niciun comentariu: